Jurnalul de la Paltinis by Gabriel Liiceanu

Author:Gabriel Liiceanu [Liiceanu, Gabriel]
Language: eng
Format: epub, mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-17T21:00:00+00:00

19 noiembrie – 22 noiembrie 1980

Miercuri, 19 noiembrie 1980

Am sosit ieri-seară cu Andrei la Păltiniş, după un drum extenuant, de 12 ore, cu maşina. Pene de motor repetate: către Dealul Negru am vrut să ne întoarcem în Bucureşti. Mai fiecare drum către Păltiniş a fost însoţit de peripeţii şi de piedici, cărora Andrei se grăbeşte să le găsească o semnificaţie iniţiatică: conjuraţia realului şi a precarităţilor sale împotriva oricărei ascensio spiritualis.

Păltinişul l-am descoperit şi de astă dată ca pe un „celălalt tărîm“: este o senzaţie unică, de intimitate în spirit, aceea pe care o am ori de cîte ori la sosire apuc drumul către cămăruţa mansardată a vilei 23. Pe Noica îl descopăr de fiecare dată treptat, mai întîi prin fereastra luminată, îngropată în acoperişul de şindrilă, prin merele din geam sau prin cheia lăsată pe dinafară în uşă. În cameră este întotdeauna cald şi miroase a tutun de pipă. Ne prinde mîna în mîinile lui, bătîndu-ne încetişor dosul palmei, întru regăsire tandră şi pact reînnoit de statornică prietenie. „Mă pot lipsi de o călătorie mereu amînată în Grecia, mă pot lipsi de Bucureşti, dar de voi văd că nu mă pot lipsi. Aţi venit într-un moment bun: Scrisorile despre logică şi Cartea arheilor lîncezesc deocamdată, aşa că sînt gata să vă slujesc pe voi. Tocmai mă gîndeam că noiembrie e cea mai frumoasă lună a anului, e «timpul pur», singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile şi însemnele lui: e un timp suspendat între anotimpuri, cînd nu începe şi nu se sfîrşeşte nimic, cînd nu e nici «sărbătoarea recoltei», nici început de an universitar, nici o mare sărbătoare sfîntă. E timpul nemarcat în vreun fel, singurul care te cheamă să trăieşti în nedeterminat. Am găsit deci o scuză pentru sterilitatea mea, citesc şi aştept, asemeni sfintei Tereza, să mi se întîmple ceva în cea de a şaptea lună, după ce mă voi fi rugat zadarnic şase.“

Ne povestim, ca de obicei, răstimpurile.

Andrei îi relatează săptămîna petrecută în Germania, în urmă cu două-trei luni, la un oarecare simpozion. Interesant a fost să descopere că germanii înşişi încep să nu-şi mai afle satisfacţiile doar în bunăstarea lor. Se simt coborîţi la rangul de simplă anexă a planului Marshall, care i-a pus pe linia unui Wiederaufbau, a unei reconstrucţii doar în plan material. Crima lui Hitler ar fi fost aceea de a fi distrus în război toată intelectualitatea Germaniei — îi mărturisea un interlocutor. „Americanismul“ a venit să se aşeze tocmai în acest loc pustiit de catastrofa războiului.

„Este teribil de interesant ce-mi spui. Mă bucur să aud că ei înşişi încep să-şi dea seama de propria lor precaritate. În 1948, Adenauer ar fi putut să-i întrebe: «Vreţi unt sau cultură?» Şi îmi place să cred că ar fi ales cultura. Dar el nu le-a propus decît bunăstarea. Astăzi au unt din belşug şi sînt prost aşezaţi în cultură. Şi asta se întîmplă cu o ţară care debutează în secolul XIX ca republică a geniilor. Cînd, în 1808, la doi ani după

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.